[split_line_heading]

Fetească Albă

[/split_line_heading]
În privința originii acestui soi, specialiștii și-au exprimat mai multe păreri. Una dintre variante ar fi că Feteasca albă ar fi fost obținută în Moldova, printr-o meticuloasă selecție populară, din soiul Fetească neagră, încă de pe vremea dacilor. O altă variantă este cea conform căreia soiul ar fi fost adus în Transilvania din Germania și Boemia.
Alți specialiști presupun că este vorba despre un soi roman, originar din Spania și adus în Dacia de coloniștii lui Traian. Indiferent pe care dintre aceste variante o luăm în considerare, cert este faptul că Feteasca albă este un vechi soi românesc, cu o tradiție milenară pe meleagurile noastre.
Este cultivat și în alte țări viticole europene, cum ar fi Ungaria, unde poartă denumirea de Leanyka, în Republica Moldova, în Ucraina sau în Germania.
În Moldova și în Transilvania, soiului Fetească albă i se mai spune Păsărească albă sau Poamă păsărească, din cauza faptului că, la maturare, strugurii săi erau preferați de păsări.
Pe de altă parte, Feteasca albă poartă și numele populare Poama fetei și Fetișoară, denumiri care fac trimitere la delicatețea și la dulceața deosebite ale strugurilor. Feteasca albă este menționată de la întemeierea vestitelor podgorii din Moldova, descrise de Dimitrie Cantemir, iar în Muntenia, Oltenia și Dobrogea, a apărut mai târziu.
Soiul Fetească albă se caracterizează prin faptul că are o perioadă scurtă de vegetație, fiind numit de specialiști ''soi de zile lungi'', adică de zile calde.
De obicei, strugurii se maturează în luna septembrie. Strugurii sunt cilindro-conici, adesea uniaripați, cu boabe mici, dese, având punctul pistilar evident, cu o culoare verde-gălbui rumenită, care, la maturare, au o formă sferică. Feteasca albă are o mare putere de acumulare a zaharurilor în struguri.
Vinurile obținute din Fetească albă sunt, de regulă, seci, dar pot fi și demiseci sau demidulci, cu un conținut echilibrat în alcool, având o tărie de 11,5-12% vol.
Este un vin de o finețe deosebită, catifelat, cu un gust echilibrat și delicat.
Prezintă o aromă caracteristică ce amintește de cea a fagurilor de miere. Vinul tânăr de Fetească albă are o aromă secundară de fermentație foarte plăcută. În unele zone, în funcție de condițiile climatice, vinurile se lasă la învechire, fie prin maturare în butoaie de stejar, fie prin învechire la sticle, dobândind astfel o aromă asemănătoare cu cea a fructelor uscate și o culoare care trece de la galben-verzui la galben-auriu. Vinurile de Fetească albă obținute în zonele mai răcoroase prezintă o aciditate mai ridicată, iar din ele se pot obține spumante de o calitate deosebită.
În ceea ce privește asocierea vinurilor cu mâncărurile, prof. dr. Liviu Dejeu scrie, în cartea ''Vinul și sănătatea'' (2011), că vinurile seci, printre care și cele de Fetească albă, sunt recomandate pentru gustările servite la începutul mesei, fie calde sau reci (ficăței de pasăre cu ciuperci, bulete de creier, pateuri mici cu brânză, chifteluțe, roșii umplute cu salată de vinete, ardei umpluți cu pastă de brânză, piftie, icre, brânzeturi, măsline, mezeluri, cârnăciori etc).
La antreurile care apar în meniu după gustare sau supă, după preparate din pește și sunt constituite din paste făinoase (spaghete), pizza, sufleuri de legume și brânzeturi, drob de miel, ficat, creier, se recomandă vinurile albe demiseci, printre care și cele de Fetească albă. De asemenea, acestea se asociază foarte bine cu preparate din pește, pui, cu aperitivele din brânză proaspătă și cu fructele de mare.
În general, vinurile albe sunt preferate în anotimpurile de vară și de toamnă, când meniurile sunt preparate cu multe legume proaspete și carne albă de pasăre, mâncăruri pe bază de pește, brânzeturi. Acestea sunt mai ușoare și răcoritoare, datorită acidității.
[nectar_video_lightbox link_style=”play_button_with_text” nectar_play_button_color=”Default-Accent-Color” font_style=”h4″ video_url=”https://www.youtube.com/watch?v=cbcqx92XfUo” link_text=”VIDEO – Fetească Albă”]